Când am văzut, pentru prima dată, scris pe o laterală de bloc „ANL 2003“, am ridicat o sprânceană, contrariat. Aş fi ridicat-o, precis, şi pe cealaltă, dacă în locul siglei, realizată în dispreţul oricărei heraldici, s-ar fi aflat o inscripţie de tipul „construit prin grija Consiliului Local şi a primarului…”. În fond, nici „ANL 2004“ nu arăta mai bine, cum nici Consiliul Local şi primarul nu aveau vreo grijă. Cel puţin nu relativ la zbuciumul meu, rămas pur estetic, ţinând cont că, în 2005-2006, nici nu mai puteam visa să mă înscriu pe o listă de repartiţie pentru una din locuinţele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Nu îndeplineam multiplele criterii de ierarhizare, ci doar pe toate cele restrictive...
Apropo de criterii. Există, în Augsburg, un cartier denumit Fuggerei, după ctitorul Jakob Fugger cel Bogat, care finanţase aici, prin 1521, construcţia primului ansamblu de locuinţe sociale din lume. „Un oraş în oraş“ cu opt străzi, o fântână, un azil de bătrâni şi o biserică, St. Markus. Cu ziduri proprii şi trei porţi de intrare, care, chiar şi astăzi, sunt închise în fiecare seară la ora 22, de către paznicul de noapte. Extins în 1880 şi 1930, apoi reconstruit de Fundaţia Fugger după nimicitorul bombardament britanic din 1944, complexul cuprinde, astăzi, 67 de clădiri cu 147 de locuinţe (la parter şi etaj), care adăpostesc aproximativ 150 de locatari. Cel care doreşte să devină chiriaş, trebuie să îndeplinească un set de condiţii, neschimbat din secolul XVI: să fie născut în Augsburg, să fie romano-catolic şi căsătorit, sărac (dar nu îndatorat) şi cu o reputaţie ireproşabilă. Maistrul zidar Franz Mozart pare să fi îndeplinit criteriile enumerate anterior, devreme ce a locuit în Fuggerei din 1681 până în 1693, an în care a decedat. El avea să devină (e-adevărat, două-trei secole mai târziu) chiriaşul vedetă al istoricului „ansamblu rezidenţial“, datorită strănepotului său, născut la Salzburg în 1756, care a purtat numele Wolfgang Amadeus Mozart. Chiria, pentru oricare din locuinţele de circa 60 mp, cu intrare separată, e, şi astăzi, echivalentul unui gulden renan, adică 0,88 euro pe an (exclusiv cheltuielile „comune“) plus trei rugăciuni, zilnice, pentru fondator şi familia acestuia. Mai pe româneşte, chiria e subvenţionată, dar nu de vreun consiliu local ci de Fundaţia Fugger, care respectă, iată, după mai bine de 480 de ani, testamentul lui Jakob.
Am vizitat Fuggerei în 1993. Pe atunci, turiştilor încă nu li se percepea taxă de intrare. Din aprilie 2006, s-a instituit una de 2 euro (de persoană), adică de două ori şi ceva chiria pe un an (de apartament). Acum, la finele unui nou an de graţie, nu ştiu exact ce s-o fi ales de cartierul lui Becali din Rast, şi nu mă interesează, chiar deloc, cât o mai fi chiria pe la ANL.
Apropo de criterii. Există, în Augsburg, un cartier denumit Fuggerei, după ctitorul Jakob Fugger cel Bogat, care finanţase aici, prin 1521, construcţia primului ansamblu de locuinţe sociale din lume. „Un oraş în oraş“ cu opt străzi, o fântână, un azil de bătrâni şi o biserică, St. Markus. Cu ziduri proprii şi trei porţi de intrare, care, chiar şi astăzi, sunt închise în fiecare seară la ora 22, de către paznicul de noapte. Extins în 1880 şi 1930, apoi reconstruit de Fundaţia Fugger după nimicitorul bombardament britanic din 1944, complexul cuprinde, astăzi, 67 de clădiri cu 147 de locuinţe (la parter şi etaj), care adăpostesc aproximativ 150 de locatari. Cel care doreşte să devină chiriaş, trebuie să îndeplinească un set de condiţii, neschimbat din secolul XVI: să fie născut în Augsburg, să fie romano-catolic şi căsătorit, sărac (dar nu îndatorat) şi cu o reputaţie ireproşabilă. Maistrul zidar Franz Mozart pare să fi îndeplinit criteriile enumerate anterior, devreme ce a locuit în Fuggerei din 1681 până în 1693, an în care a decedat. El avea să devină (e-adevărat, două-trei secole mai târziu) chiriaşul vedetă al istoricului „ansamblu rezidenţial“, datorită strănepotului său, născut la Salzburg în 1756, care a purtat numele Wolfgang Amadeus Mozart. Chiria, pentru oricare din locuinţele de circa 60 mp, cu intrare separată, e, şi astăzi, echivalentul unui gulden renan, adică 0,88 euro pe an (exclusiv cheltuielile „comune“) plus trei rugăciuni, zilnice, pentru fondator şi familia acestuia. Mai pe româneşte, chiria e subvenţionată, dar nu de vreun consiliu local ci de Fundaţia Fugger, care respectă, iată, după mai bine de 480 de ani, testamentul lui Jakob.Am vizitat Fuggerei în 1993. Pe atunci, turiştilor încă nu li se percepea taxă de intrare. Din aprilie 2006, s-a instituit una de 2 euro (de persoană), adică de două ori şi ceva chiria pe un an (de apartament). Acum, la finele unui nou an de graţie, nu ştiu exact ce s-o fi ales de cartierul lui Becali din Rast, şi nu mă interesează, chiar deloc, cât o mai fi chiria pe la ANL.