Ianuarie 2008 – praf în ochi, în loc de nea

Astea mi s-au prins mie pe retină.

În premieră. Istoria se repetă, încet, dar sigur. Pasivitate supectă. Trei, în şapte, la 11. A vorbit premiantul. Ambasador (român) în România. Ciolanul contraatacă. În gura secuilor. Schengen pe invers. Kosovo e mic copil. Naufragiu în Atlantic. Bucuroşi de oaspeţi? Arestat pentru spionaj. Vremea prin vecini. Declaraţii, ca de Sf. Ion. Candidaturi conservatoare. Pregătiri de summit. Însufleţirea în politică. Petrecere beton la blogărul Ion. O întâlnire, două păreri. Cooperativa CSM. Suntem neinteresanţi. Ceva scârţâie la Teheran. I-a arătat degetul, altfel. Anchetă în Pakistan. Din rău în mai rău. Ultraeuropeanul. În vizită la Cioroianu. Fuziunea în varianta loco. Domn, nu berbecuţ. Lista finală a candidaţilor. Premierul ceh, urmărit penal? Ne pare rău, n-am auzit. Apă de import. Dispută soluţionată. Vine, vine, primăvara. La dispoziţia românilor. S-au supărat sârbii. Consecvenţă şi perseverenţă. Iranul se joacă cu focul. Cu taxa autoxată. Largheţe de su(s)pus. Liberi, dar nu ca pasărea. Justiţia, eterna fascinaţie. Înarmarea în contraofensivă. Suburbii bombardate. În Israel, fără vize. Omul potrivit la NATO. În vizită, la lucru. Şi primarul e om. Schimb de ştafetă la CSM. Să vezi Napoli! Şi-apoi? Învârtita în politică. Şi Tăriceanu refuză. Donator prin efectul legii. Blair a ieşit la suprafaţă. Lupul paznic la oi. Ultima ceartă. Clinci la poarta Ministerului Justiţiei. Greva revoluţionarilor. Un summit de summit. Cum bate vântul. Înfrăţire moldovenească. Îşi caută meditator. Cât poate costa imaginea? Furnicături sub piele. Hai la lupta cea mare! Carta musulmanilor europeni. A vorbit gura fără ei. Ben Laden jr. vrea viză. La mulţi ani, cu sănătate! Ce variante are premierul Tăriceanu. Pepiniera de cadre. Norica a ţinut spatele. Din nou împreună. Cu Dâncu la razboi. Retragere strategică. Audiat, fără discriminare. N-a fost de acord. Atenţie la angajamente. Măsuri stricte de securitate. Incendiul a venit de sus. Pe mâna ruşilor. Priorităţile Chişinăului. Clona e bună şi gustoasă. Sfat de taină despre Kosovo. Despre prostia legislativă. Recompensă pentru Chiuariu. Meleşcanu, interimar la Justiţie. Corbii şi caşcavalul. Relaş, în două acte. Nu vrea la primărie. Proteste şi protecţie. Solicitare ucraineană. Ameninţarea de lângă noi. Procesul sclavagismului. Bruxelles-Moscova, via Chişinău. Demisie respinsă. Opt (foşti) miniştri dintr-o semnătură. La loc comanda! Întoarcerea vizitei. Precizările preşedintelui. Selectivitate politică. Traseul documentelor. Priorităţi absolute. Hârtia de un euro. Bani albi pentru propaganda neagră. Prea multă energie. Incident aviatic pe aeroportul Heathrow. Ole, ole, textul nu mai e! Arestaţi pentru că au râs. Imn sublimei guvernări. „Paradisul“ de pe Insula Şerpilor. Şi războiul se transformă. Amânări tradiţionale. Saakaşvili reînvestit. Mobile în spatele telefoanelor. Deşeuri transferabile. A dispărut un laptop. Justiţie funcţională. Un mic abuz în serviciu. Interimar. Distrugătorul de mituri. Cu Norica în capul listei. Pregătiri de sesiune. Conservatorul progresist. Apărarea lui Meleşcanu. E un început pentru toate. Serbia pregăteşte turul doi. Mulţi ani preşedintelui iubit! Tot un fel de Gică. Scrisoarea I-a către Meleşcanu. Concesie fumătorilor. Sprijin ferm pentru Guvern. Suiţi în dealul Clujului. Nabucco nu şi-a dat duhul. Să vină cu programul! Spună ce-o vrea! Cu Norica, înainte! Şi cult, şi educat. Plecat şi el de-acasă. Schimbare de abordare. Protest anti-Nokia. 60 de ore de întârziere. Bani pentru diaspora. Bulgarii în ceaţă. Drapelul, corectat la Bagdad. Bucureştiul consecvent. Meleşcanu n-a abuzat. Pregătiţi pentru a pierde. Sprijin pentru Tadici. Bucuroşi de imigranţi? Sigiliu pe congelator. Papagali opriţi la graniţă. Pedepse mai dure. Geamantanul troian. Exclusiv NATO. Salvatorul leului. Punctul tare al dreptei. Putin, invitat la Bucureşti. Un subiect, o multitudine de păreri. Bun pentru toată lumea. Deocamdată nu. Administraţie liberalizată. Şuţii de la Finanţe. Au dosarul beton. Cu mască, fără mască. Călcaţi acceleraţia! Vosganian să se explice. Unite principate şi hore separate. În căutarea limitelor toleranţei. Hai liberare? Minus un (fost) dictator. Strategie contestată. Se mai întâmplă şi la ei. Apel Parlamentului. Angajament reafirmat. La trecutu-ţi mare... Cuvenita precizare. 3 la sută partid, 97 la sută circ. Şi atentatul n-a mai avut loc. Autofabulotaxa. Planul B pentru Tiraspol. Schengen se extinde. Disconnecting people. Ce-a căutat şi ce-a găsit. Mascota democraţilor. Ce pun la cale cei doi Vladimiri. Confruntare, în loc de idei. Impostor, compostor. Sprijin de la Bundestag. Moţiune simplă contra taxă complicată. Nuanţele discriminării. Drumul Serbiei e spre interiorul UE. Pregătiri de aderare. O secure de îngropat. Rachete şi portocale. Goi în avionul plin. Aleşii neamului în topul chiulangiilor. Lobby pentru taxă. Demisie intempestivă la Ljubljana. Cu moţiunea la Senat. Nimic împotrivă. Istorie unificată. Democraţie a la russe. Cât costă ecologia. A nins în deşert. China înzăpezită. Şi românii erau falşi. Lectură pe bani. Justiţie cu încetinitorul. Scrutin contestat. Economia naţională vs. economiile naţiunii. Şi brânza lor e pe bani. Discuţii încrucişate la Moscova şi Tiraspol. Funeralii la Atena. Fuziunea spulberată. Favoritism la frontieră. Informare la Bruxelles. Şantaj parlamentar. Căci sângele apă se făcu. Tăriceanu, plâns penal. CNSAS a primit o lovitură fatală. Nu mortală.

Dacă 69 n-a fost…

Rău e când ajungi să vorbeşti ca televizorul. Nu-i bine nici când ajungi să vorbeşti cu el. Eu unul vorbesc atât de puţin încât, cel mult, aş putea fi suspectat a fi un televizor defect. Sigur, doar cu modulul de sonor stricat, că un pic de imagine mai am. Din puţinul amintit, câte ceva îl privesc în mod evident. Deşi, iertaţi-l, că nu ştie ce spune.

Sâmbătă, în 26 ianuarie, am avut o discuţie pe un ton mai ridicat cu el. Făcea caz de faptul că Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 90 de ani, dacă ar fi putut. Şi legat de asta, o întreagă dezbatere pretins deontologică, cu păreri pro şi contra, cu invitaţi nostalgici şi nu prea, cu winneri şi cu loseri, cu copii care nu ştiu ce-au pierdut şi bătrâni care nu ştiu ce-au câştigat. O mascaradă fără haz, schedulizată, o repetiţie generală pentru ce va să fie la anul, când, deşi Ceauşescu ar fi împlinit 91 de ani, parcă s-ar împlini şi 20 de ani de când i s-au pus serioase piedici… Nu mă număr printre cei care susţin că ar fi bine să se aştearnă uitarea peste toate ce-au fost. Nici după patru cincinale! Şi aici mă văd mai curând în postura unui spălător de nisip aurifer, care tulbură apa de zor spre disperarea pescarilor sportivi din aval. Sau în cea a unuia care spală orezul în şapte (mii) de ape înainte de a-l pune la fiert. Într-un oval. Desigur, subiectul „dacă şi cu parcă“ merită o mai adâncă prospecţie. Eu mă ocup, consecvent, doar de introspecţie.

Deja nu mai e duminică, acum când scriu. Mi-a mai trecut înverşunarea „aniversară“, aşa că am dat drumul televizorului. Prin casă, să se exprime şi el, să-şi mai încarce condensatorii, că eu pe-ai mei i-am descărcat. Mai bine, că altfel, ieri-alaltăieri, de ziua lu’ toaşu’, fie-i ţărâna uşoară, cine ştie ce lucruri reprobabile mai scriam. Care într-o zi ar fi devenit, poate, regretabile. Mă refer la argumentaţia care ar fi însoţit, obligatoriu, o afirmaţie de tipul: „Nu, nu-mi este dor de Ceauşescu“. Ar fi fost, în cel mai bun caz, o melodramă cu pasaje din propriul CV, pentru că la cel mai rău caz nici nu vreau să mă gândesc. Deşi sunt convins că unele paragrafe din decursul vieţii mele ar putea stârni un oarecare interes (inclusiv, şi mai ales, al meu), am totuşi o reţinere. Poate, vreodată, să existe vreun excurs... De exemplu, cum era să-mi dau duhul în condiţii mizerabile, la concurenţă cu regimul Iliescu, ceea ce nu a fost cazul la finele regimului Ceauşescu, când, cum lesne se poate observa, destinele ne-au fost asimetrice. Ca şi faptele, ca şi ameninţările...

Ei bine, pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă îmi pare rău, sau nu, pentru sau după Ceauşescu şi tot ce-a semnificat el. Dar, cum erau întrebaţi alţii, la televizor, m-am pus şi eu în situaţia lor. Proastă apucătură, empatia! Am concluzionat că e o întrebare la care, neavând perversitatea de a o formula, n-am instinctul de a genera unul din răspunsurile în doi peri: da sau ba. Ceauşescu mi-a deturnat şi încurcat viaţa într-un asemenea hal încât, astăzi, mi-e mai clar ce aş fi fost decât ceea ce am devenit. Şi-mi pare sincer rău că, în loc de-o evoluţie după '89, n-am avut parte de-o soluţie-n '79, şi de-o revoluţie-n '69…

La Mulţi Ani! Bun regăsit în 2008

Am avut o lungă dezbatere publică în forul meu interior, în care, pe de-o parte, mi-am reproşat că, deşi mi-am făcut blog, nu scriu zilnic în el, aşa cum cere definiţia, iar pe de alta, mi-am sărit în apărare, cu argumentul că vreo 90% din bloggeri fac la fel. Am lăsat cauza în pronunţare. Între timp, însă, m-am condamnat în altă speţă. Anume să nu îmi mai dau de mâncare până nu spăl vasele de la prânzul pecedent. Deşi mi se pare inutilă precizarea, trebuie să ştiţi că în ambele cazuri este vorba despre procese politice. Încă n-am epuizat nici toate căile de atac, nici toată vesela! Totuşi, ca semn al bunei mele credinţe, fac un pas spre multdorita reconciliere, şi inaugurez, prin prezenta, un nou element în tabloul meu periodic: diarium. Cât despre vase...