Dramatice situaţiile cu care se confruntă locuitorii nordului Moldovei şi ai Maramureşului. E doar începutul, pentru mulţi dintre ei. Unul dintre sinistraţi, întrebat duminică de o reporteriţă de televiziune ce-a găsit în casă după ce-a trecut viitura, a răspuns simplu: „totul varză“. Să ne înţelegem, omul s-a exprimat metaforic. Pentru că, deşi apa îi spălase toată varza din grădină, cu siguranţă nu i-o şi dusese în casă. O discrepanţă asemănătoare, între realitate şi felul în care este ea zugrăvită şi percepută, am sesizat-o în cadrul dezbaterii pe marginea raportului Comisiei Europeane, privind progresele României în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare pe domeniul justiţiei. N-a vorbit nimeni de „varză“, pentru că toţi comentatorii, fie ei analişti, jurişti sau ziarişti, au folosit un limbaj cât se poate de academic. Mai ales că, spre deosebire de sinistratul a cărui scroafă n-a ştiut să înoate, niciunul nu părea personal afectat de raportul CE. Dincolo de explicaţiile (semi)docte revărsate prin intermediul dezbaterilor televizate, la nivelul omului de rând, pasionat de legumicultură, am observat existenţa a două curente mari de opinie. Unul, potrivit căruia, totul fiind varză în România, n-ar trebui să mai stăm pe gânduri şi să plecăm unde-om vedea, aşteptând a fi culese, multe roşii, portocale, măsline sau căpşune. Conform celuilalt, n-ar trebui să ne facem probleme, pentru că lucrurile se aşează de la sine, dar cu timpul, că, în final, e totuşi bine că nu e mai rău, ca în cazul Bulgariei. E un punct de vedere susţinut cu multă graţie chiar de majoritatea politicienilor, preocupaţi în prezent să-şi construiască o platformă cât mai solidă în perspectiva alegerilor uninominale din toamnă. Că-i vom revedea atunci, relegitimaţi, pe mulţi dintre actualii tăietori de frunză la câini, e cu totul altceva. Pagubă-n ciuperci, vor replica senini, jurându-se că au respectat şi noile legi ale jocului, ca şi pe cele precedente. Îmi revin în minte, acum, vorbele unui fost ideolog de la Cultură, care înainte de 1989 ne explica la ora de Învăţământ politic că în România nimeni n-a murit vreodată de foame. Cu pământuri pe lângă Reşiţa, de unde tocmai recoltase câteva vagoane de cartofi, culturnicului politruc îi dăduse mâna să ne susţină moralul: „nu e carne, în schimb sunt cartofi, iar de n-or fi cartofi, atunci o să fie varză“. Halal să-ţi fie, că ai nimerit-o! Păcat că n-ai candidat!
iulie 2008